Asa, ca de 7 mai

Încă câteva ore și începe valul urărilor frumoase, sărbătorirea schimbării cifrei în numărul anilor mei. Mai mult ca sigur că, ca la 16 ani nu o să mai fie niciodată, așa că abia aștept un an și mai frumos și mai plin poate.

Această zi dinainte mi se pare mai interesantă decât ziua de mâine, e ziua în care meditez la ce a trecut și la ce voi face în viitor, ziua în care pot să fac 100 de apropouri cu privire la ce zi urmează, ziua în care presupun că mâine mă voi maturiza încă puțin, ziua în care am zâmbit la gândul de mâine. Azi ascult muzică de când eram mică, dar nu mă simt cu nimic mai matură. Oricât de mare ar fi, o blondă tot blondă va rămâne !

Un an excelent, în care parcă am fost mai mult pe drumuri decât pe acasă, un an în care am descoperit multe lucruri noi, an în care mi-am fortificat încrederea în sine și în care nu am reușit să mă îndrăgostesc irevocabil, an în care am citit...câte nu se schimbă într-un an....
Și s-a umplut încă o cutiuță cu amintiri, trebuie una nouă, prea mare încărcătură emoțională doar într-una


I feel like a lady today!