În turnul de diamant la 17 ani.

Eram închisă în turnul înalt de diamant de prințul negru. Mi-a spus că voi putea ieși doar când părul va crește destul de mare, apoi a dispărut. Pe măsură ce așteptam mă gândeam dacă nu va veni prințul fermecător în salvarea mea. Din lipsă de ocupație am început lista, lista cu ceea ce va fi el. Lista se lungea pe zi ce trecea, de la micul dejun mă întorceam la ea, rectificam câte ceva, apoi mergeam puțin în fața oglinzii, mai citeam câteva pagini dintr-un roman interesant și mă întorceam înapoi la listă, să mai adaug câte ceva în ceea ce-l privește. Am ieșit pe geam după-masa și parcă eram puțin mai sus decât înainte. Nu m-am îngrijorat, așa că ziua a continuat normal. A doua zi aceeași poveste, doar că mai sus. M-am speriat pentru că crescând trebuia și părul să crească mai mult, ceea însemna să nu-mi mai întâlnesc prințul vreodată. La gândul că poate nu va veni niciodată m-am dus la listă și mă gândeam oare ce era doar un  moft de femeie, așa că am șters o bună parte a listei la gândul că dacă cumva nu o să-l văd, ce mai contează să fie blond sau brunet, când am scos punctul de pe listă jos am simțit că ceva se rupe sub picioarele mele. Am coborât cu întreaga încăpere cam un metru,am scăpat lista și am mers în grabă să o găsesc. Am șters în rapid încă o caracteristică la care nu țineam prea mult și am simțit cum coboară camera încă puțin. Văzând ce se întâmplă și știind că mi-ar putea aduce eliberarea am început să șterg din listă, doar că am mai lăsat câte ceva, nu mai puteam să renunț la ele, sau cel puțin așa credeam. Am ajuns la patru puncte importante de pe listă la care nu am vrut să renunț, știam că asta înseamnă să mai aștept ani de zile până va crește părul îndeajuns. Obosită după o astfel de zi tumultoasă, am adormit pe podea. A doua zi, pe la mijlocul zilei văd un turn de diamant crescând lângă turnul meu, și ce să vezi, era acolo un bărbat, tocmai urcase din adânc, când l-am întrebat cine este mi-a spus un nume interesant, nu-l mai rețin acum. Am început să stăm de vorbă și am aflat că el nu avea o listă, și se pierduse în adânc neștiind ce să caute,  așa că văzându-se jos s-a gândit să-și pună în ordine viața, și iată că a ieșit o mică listă, cam cât a mea, și ne-am întâlnit la mijloc de drum.
Nu știu cum am trăit, dacă am trăit împreună, știu doar că m-am trezit și-n fața mea era frumoasa lună(am făcut și rimă).
Cum să închei eu visul meu imaginar?! E simplu, vă voi lăsa pe voi să faceți epilogul.