Ion Theo'

         Mă pierd complet între câteva cuvinte frumos așezate de tine, drag Ion Theo'. Nu reușesc să îmi aranjez frumos gândurile și încă mă întreb dacă scriindu-le se va rezolva ceva. Poate sunt cuvinte potrivite, poate nu sunt, dar ce e sigur e că sunt total împrăștiate. Prea multe lucruri de rezolvat, prea multe zile pline, dorul de a citi și nevoia de a avea pace interioară. Sper să ajungă o vară întreagă pentru a digera tot ceea ce s-a întâmplat în ultima lună, de fapt ce vară, o săptămână! Mirosul dulce al paginilor cărților noi mă îmbie și mă oftic, pentru că nu îmi fac timp pentru ele.
      Îmi astup ochii în speranța că atunci când îi voi deschide va fi din nou lumea colorată în pastel. Poate chiar alb și negru, numai să fie ceva diferit. Am nevoie de puțin roșu, de un bleumarin și poate chiar crem. Mă uit la mână și mă gândesc „Măi, ce operă de artă” , oare de ce totul e la locul lui în palmă, de ce nu și în capul meu?
       Am chef de a înota în Sena, de a vizita muzee, de a mă plimba cu prietenii mei și de șușoti cu draga mea prietenă. Vreau un pat atârnat în copac, o masă cu ceai și mici delicii dedesupt pentru puțină relaxare. De ce nu și o plimbare cu bicicleta pe străduțe prin capitala Franței? Sau poate pe străzile înguste italiene.
      Cel mai bine reușesc să procrastinez, după ce perioadă am avut. Poate ar trebui să încep să gătesc, măcar acum, că doar am 17 ani.