Iata-ma, tot eu cea veche

       Hmm...dupa o vreme atat de lunga de la ultima-mi aparitie parca mi-e greu sa scriu din nou, si totusi am dorinta de a o face. De cand nu ne-am vazut multe s-au intamplat, oh, daca s-ar putea descrie in cateva cuvinte. Cred totusi ca cea mai importanta schimbare se poate numi "self-acceptance"... trebuie luni sau ani pentru a descoperi originea problemei, apoi mai ai un drum pana la a atinge rezolvarea.
        Cred ca fiecare se confrunta sau se va confrunta cu asta la un moment dat. Gândind nu poți să nu te întrebi pe tine lucruri, să descoperi cine ești și care e scopul vieții tale. Pentru ce trăiesc? Trăiesc ca să mor, trăiesc ca să gândesc, trăiesc pentru că așa se întâmplă? Moartea nu e destinația finală, sau este? Sau ce e viața, ce e omul ca să te apleci asupra lui să îl studiezi...un amalgam de gânduri și pământ cu un strop de viață în el.. Și stropul nu e-al meu, nici al tău. Stropul e de sus. Oare va fi un moment la care să poți înțelege pe deplin cine ești? Mă copleșește complexitatea omului.
      Mai mult decât complexitatea mă fascinează combinația simplitate-profunzime. A fi caracterizat simultan de cele două e greu, noi oamenii suntem încântații de complicație (excepție in cazul complicațiilor medicale). În Dumnezeu am întâlnit cele două îmbinate perfect..”Mercy and truth have met together/ Righteousness and peace have kissed”. Perfect balance - INCREDIBLE.
         As for my thoughts, they are young and restless, steal my sleep and break into the core of myself. Althou I stopped making public my writings, this love of putting words in a beautiful way together won't ever fade. Because there is something inside, maybe personality, maybe impulse or just the way of expessing myself that will always describe me. And yes, the style of writing personal things in an impersonal way :)
       I hope to come back soon. Hugs and kisses!