E din ce in ce mai bine, din ce in ce mai plin programul si prea multe carti pe care vreau sa le citesc. Sufletul imi e fericit si plin de voie buna, mi-e dor de prieteni, insa asta nu ma opreste din a fi eu.
     E unul din acele momente cand totul merge bine, cand nu te mai gandesti la defectele vietii tale si ai siguranta ca in final viata e frumoasa.
     Stau in oglinda si imi dai seama ca mereu am fost eu acolo, iar de ceva timp incoace schimbarea a fost si in interior, dar a fost una buna. Ma identific foarte bine cu Otilia, pe care o plac foarte mult, imi place ideea de a fi "ladylike" si de a ma bucura mereu si mereu de viata. E frumos sa visezi, sa alergi, sa faci, sa-ti zambesti, sa iti mentii echilibrul si sa gasesti pace sufleteasca. Mi-era destul de dor de energia caracteristica, si parca incep sa imi simt vocea "cantata". Am o dorinta acuta de a sti totul, de a sti ca am o cultura generala vasta. Se spune sa nu iti pui tinte prea inalte ca sa nu ajungi in depresie cand nu iti reuseste, insa ma bucur ca imi stiu limitele, astfel imi colorez viata si zambetele in nuante cat mai pastelate, de ce nu?
   

"Azi am sa-ncrestez in grinda -

Jos din cui acum, oglinda!
Mama-i dusa-n sat! Cu dorul
Azi e singur puisorul,
Si-am inchis usa la tinda
Cu zavorul.

Iata-ma! Tot eu cea veche!
Ochii? hai, ce mai pereche!
Si ce cap frumos rasare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! Si la ureche
Uite-o floare.

...

Uite ce bujor de fata -
Stai sa te sarut o data!
Tu ma poti, oglinda, spune!
Ei, tu doara nu te-i pune
Sa ma spui! Tu ai, surata,
Ganduri bune."