Utopie

Putem asa de usor sa ajungem sa vrem utopie. Vrem un ideal irealizabil, suntem dezastrosi, ajungem sa ne chinuim mintea cautand idealul unde nu trebuie. Singurul loc unde va fi ideal, perfect si ireprosabil va fi in cer, de ce incercam sa urcam cu liftul acolo? La Dumnezeu nu se urca cu liftul, se iau scarile pe rand...

E usor sa zambesti cand esti fericit, dar putini au puterea de a o face in greutati pentru ca nu se cuvine si nu poti sa te minti singur ca e bine si nu e. De fapt poti, dar nu rezolvi nimic, e o iluzie. A deveni puternic in momente dificile e un exercitiu, incepi de jos. Ne plangem ca oamenii nu zambesc pe strada, dar uitam ca nici noi nu o facem. Ne-am obisnuit sa criticam ce fac altii in timp ce noi avem aceleasi defecte. Aparent am renuntat demult sa ne intereseze viata noastra si sa nu le-o distrugem pe a celorlalti prin critica. Criticand nu vei schimba pe nimeni, ci doar vei ajunge la un nivel mai dezvoltat al nemultumirii. Nu poti sa schimbi oamenii, daca ei nu vor asta, nu ii poti influenta daca ei nu iti permit, nu ii poti face sa se simta inferiori sau superiori fara consimtamantul lor. Incercarile de a face toate acestea vor rezulta in frustraree si relatii slabite sau chiar distruse. Durerea fizica doare, dar durerea sufleteasca te doboara. De ce sa ai incredere in tine cand nu stii ca trebuie si autocontrol? De ce sa fii nemultumit mereu de ceva cand poti sa gasesti atat de multe motive de multumire? Trebuie sa acceptam ca avem momente de cadere, nu cred ca am invatat sa ne iertam pe noi, pentru ca daca am fi facut-o demult am fi invatat sa ii iertam pe altii mai usor. Suntem asa superficiali, cand crezi ca ai trecut de faza de superficialitate si ai invatat ce e cu adevarat important in viata aluneci din nou in aceeasi panta, incepe sa devina un obicei, ajungi sa te astepti sa cazi, lucru care te face mai slab. 

Vrem libertate, vrem sa incalcam regulile morale cat mai des si uneori nu o facem doar pentru ca nu ni s-a ivit ocazia. 

Iti aduci aminte de cuvantul asta: "toleranta" ? Rar intalnit in societatea actuala. Toleranta nu iti cere sa iubesti defectele persoanei de langa tine, iti cere doar sa le intelegi, sa le ignori. Dar ne e greu sa le ignoram pentru ca simtim ca ne raneste eul...Pana cand atata eu? Atata dorinta de afirmare si totusi sperand la utopie...Inevitabil ajung la concluzia ca suntem la un nivel dezastros, daca zambetul fals pe care il pictezi pe fata ar fi inlocuit de o expresie de multumire ar fi asa de bine. Si cand te gandesti ca totul porneste de la creier, de la atitudine fata de viata,fata de ceilalti,fata de tine...

Love more. Learn more. Pray more.