Agitație

De ce trebuie să fiu agitată pentru că nu dai nici un semn de viață? Ceva îmi spunea că până la urmă voi ajunge în situația asta, nerușinată inimă am, îi ordon să stea cuminte, să nu se arunce așa, dar nimic. E ca și cum aș vorbi cu degetul mic de la picior cerându-i să zboare. Unde e teoria că dacă nu ești fericită fără, nu vei fi fericită nici cu ? E așa ușor de zis, poate mult prea ușor când nu ești în situație. În schimb e atât de greu să țin în frâu sentimentele, nu ai idee ce luptă duc, eu cu mine, din cauza mea, ce situație ciudată. Ne mai ofticăm uneori că ni se spune că suntem complicate, dar chiar că suntem! Cum am vrea ca bărbații să înțeleagă ce vrem, dacă nici măcar noi nu știm, și totuși, asta nu ne condiționează fericirea. O fi doar dorința de a te înțelege? Ce bine ar fi să fie așa! Totuși, timpul va decide ce e de fapt...între timp tot ce pot să fac este să țin în frâu șuvoaiele de sentimente, trăiri și gânduri care îmi neliniștesc starea și dispoziția mea normală.