Nehotarare

Unul din defectele mele e nehotararea , in multe cazuri am nevoie de sustinere ...Cam de o luna m-am gandit ca mi s-ar potrivi foarte bine facultatea de comunicare si relatii publice pentru ca am calitati care m-ar ajuta sa ajung buna in acest domeniu . Apoi , ieri mi-am schimbat putin optiunea , adica am adaugat medicina si ma gandesc sa incep sa invat pentru asta ... nu cred ca e bine sa ma "joc" cu viitorul meu , sa astept sa imi spuna cineva ce e mai bine pentru mine . Va trebui sa hotarasc singura . Din pacate suntem in continua miscare , in continua schimbare ..sau e un lucru bun asta? Viata e complicata si simpla in acelasi timp , viata e plina de cunoscuti si uneori suntem singuri , viata e un dar extraordinar pe care il avem ..tine de noi ce facem din ea , pe cine acceptam in ea si mai apoi cum ne pregatim pentru viata vesnica , unde sigur nu o sa fie paradoxuri si nimic rau . Momentan e doar ceva extraordinar , dar sper sa si traiesc ...vesnic ....fara sfarsit ...fara moarte....great !!

Cel mai bine e sa fim hotarati si sinceri cu noi insine si cu cei din jur !

Sentimente

E derutant ... de ce trebuie sa simt greutatea asta in piept?? De ce ma atasez? Aceeasi problema ...luni de zile si toti tac , nimeni nu zice nimic ..e un adevar si totusi ne torturam cu tacerea... As vrea ceva care sa imi demmonstreze ca nu imi pasa , ca mi-e tot una ... dar nu .. imposibil .. In naivitatea mea mi-e greu sa accept ca am fost mintita , ca ceva chiar s-a intamplat ...si nu imi vine sa cred ca oamenii se schimba si in rau...e un sentiment groaznic . Iubesc oamenii , imi place sa ii cunosc si sa ii descopar , dar cand sunt mintita nu pot si decat furioasa si dezamagita.. ce o sa se aleaga de tot ? Chiar nu exista oameni "diferiti" in care sa te poti increde mai mult de 3-4 ani , sa stii ca au coloana , ca au principii si ca sunt sinceri ... Copii ? Sau adulti? Maturi sau imaturi  ? Ma intreb cat o sa mai dureze totul ? Dar stiu raspunsul... nu e nevoie sa il caut... Inteleg de ce planeta aprinzatorului de felinare era atat de mica ..atat de putini oameni de cuvant  ..si cand crezi ca dai peste ei nu trece mult timp si jumatate din cei pe care ii credeai de cuvant se dovedesc a fi ipocriti ... ce lume ciudata ....simt nevoia sa ma retrag in mine , sa gandesc "la rece"  si sa ii iubesc la fel ....si nu cred ca pot sa fac singura asa ceva ...e atat de greu ..........atat de ciudat ..o lupta ..

Imblanziri ..

Vulpea ii vorbea micului print ce e aia imblanzire . Cum el era imblanzit de trandafirul de pe planeta lui cred ca asa sunt si eu imblanzita de cineva . Cand toti veneau si plecau era omul pe care ma puteam baza , adica stiam ca nu , nu o sa plece ..acum nu mai sunt asa de sigura ca nu o sa plece din viata mea ...nu cred ca o sa plece vreodata de fapt ...se spune ca esti responsabil pentru totdeauna pentru ceea ce imblanzesti , nu? Parca nu pot sa il vad in pozitia de om instabil emotional ...desi poate ca e ... oricum ,  singurul om pe care il pot vedea ca fiind destul de gandit si destul de complex incat sa nu ma pot plictisi vreodata de el ..... e asa interesant cum procesul asta de imblanzire se intampla fara sa ne dam seama ..... Sper sa nu plece niciodata totusi ...cred ca ar fi rau sa se intample asa ceva ...Si parca nu simt nevoia sa vorbesc , ca si cum cuvintele ar fi de prisos in discutiile noastre .. nu cred ca am chiar avut o discutie de fapt ...eu una nu simt nevoia sa vorbesc ca sa il cunosc .. e nevoie de timp si rabdare probabil ....cred ca am scris fara vreo ordine ..incercati sa cititi printre randuri , poate e mai usor ! Cred ca fiecare avem o "floare" care ne-a imblanzit ....