Băteam azi un blat pentru una din prăjiturile de Crăciun, iar mama mereu îmi spune să bat așa cum aș bate pe cineva care mă enervează. Așa am și făcut, însă mare mi-a fost surpriza că atunci când bătând depănam nume în minte și motivele pentru care nu îmi sunt dragi am avut revelația că toate motivele erau și sunt așa de neimportante. Nici măcar un motiv serios. Motive superficiale, probabil prejudecăți, pe când speram că am scăpat de ele. E o luptă continuă care trebuie dusă...
       Miros de coajă de portocală, prăjituri proaspete și bucuria primei zăpezi din această iarnă. Încă puțin entuziasm și o doză serioasă de bucurie, combinată cu frânturi de copilărie și tacâmul e complet.