noiembrie 08, 2011

A te preda sau a nu te preda?

Stare de nemulțumire, treci peste mine, nu îți aparțin. Consider că ți-ai prelungit considerabil sejurul în mintea mea, te-ai hrănit lacom din mulțimea trăirilor mele, e timpul să predai comanda! Nu mai sfida starea de mulțumire pe care mi-o doresc!
Ai tastat prea mult cuvinte neplăcute pe tastatura gândurilor mele, îți repet: locul tău nu e în viața mea!
E așa ciudat ca uneori să te bucuri de orice nimic și să îi ceri bucuriei să mai stea, dar nu vrea. Totul depinde de vreme și de împrejurări, nu de dorințele mele.
Odihna îmi simte lipsa. E reciproc. Și cum să nu te simți vinovat, mai ales când știi că ai procastinat câteva zile consecutive? Unde a dispărut obiceiul de a dormi devreme, de a mă trezi cu o oră mai devreme, de a mă trezi involuntar în mijlocul nopții să citesc?
Și tu și eu avem nevoie de schimbări în viața noastră, oare nu pentru o vreme ca aceasta ni se dă șansa schimbării? Când mă gândesc că trebuie doar să accept că singură nu pot face nimic, să mă las modelată de Tine, Doamne, oare când voi avea puterea? Mă rog să fie cât mai devreme! Oare ce poate fi mai bine decât să mă știu perfecționată de Cel care definește perfectul, Cel care definește frumusețea, Cel care definește virtuțiile?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu