Uneori eu si timpul ne certam, e asa instabil. Uneori trece atat de repede si fuge pe langa mine, mai ales cand sunt cu prietenii. Alteori e asa de incet incat pare ca fiecare secunda e o picatura chinezeasca care imi tortureaza mintea. Mi-ar placea ca noi sa ne imprietenim, sa negociem cat de incet sau repede sa mearga, cand sa se opreasca si cand sa mearga mai repede, desi mi-ar placea foarte mult sa il pot controla e imposibil, mai ales ca prietenii nu sunt prieteni adevarati daca sunt prieteni doar pentru a-l controla pe celalalt. Draga timp imi place ca tu ai rolul tau si eu al meu, desi uneori ma mai cert cu tine. Daca as putea da forward peste suferinte as fi atat de multumita pe moment, dar asta ar insemna sa pierd anumite lectii importante ale vietii si sa ajung batrana mult prea repede pentru ca suferintele sunt multe. Draga timp, daca ai avea adresa cred ca ai ajunge atat de repede la un numar mare de contestatii incat te-ai bloca si pentru cateva momente am iesi din timp...Ma intreb daca este cineva care nu ar da inapoi timpul , macar o data in viata sa avem sansa asta ar fi asa genial, dar sigur nu am folosi-o la momentul potrivit...Suntem asa de...oameni. Si nu, nu vom evolua cu timpul, vom involua de la o generatie la alta, dezvoltarea tehnologica nu inseamna si dezvoltare emotionala...sau fizica sau intelectuala."Toate-s vechi si noua toate"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu