Patru pereti

Am ajuns sa traim in colivii, sa ne privam singuri de libertate si ne place! Ne nastem intre cei patru pereti ai spitalului, crestem intre cei patru "pereti" ai patutului, ai gradinitei, ai scolii si ai casei. Avem o tendinta ciudata spre izolare, nu toti, dar foarte multi. Ne-am obisnuit atat de mult cu cei patru pereti incat ni se pare o ciudatenie sa stam intr-un hamac, langa o gradina de flori care au o aroma atat de placuta, sa citim o carte pe o patura sau sa facem ceva afara! De ce ne complacem in starea in care suntem? Probabil si materialismul impregnat bine in noi, gandul care ne face sa credem ca, cu cat cei patru pereti sunt mai izbitori, mai inalti, mai speciali valoarea noastra creste...Chiar ne place viata intre patru pereti? Raspunsul are doua taisuri: Ne place singuranta pe care ne-o inspira, dar vrem sa traim dincolo de ei...totusi ne place si libertatea. E absurd cum vrem sa avem totul, vrem siguranta, vrem incredere, vrem apreciere pozitiva din partea celor din jur, vrem sa ne traim viata la maxim, vrem dragoste, vrem viitor stralucit, vrem dragoste, vrem sa nu simtim tristete, rusine, nimic negativ. Vrem sa avem totul fara sa dam nimic..am ajuns intr-o stare jalnica, de plans! Se presupune ca evoluam, dar realitatea e alta...cu fiecare generatie care traieste si moare in acelasi pamant obosit involuam, ne degradam. Ramane intrebarea: Daca continuam asa, unde ajungem? Daca ajungem...

Fii autentic! Incepe sa traiesti autentic!