Pamant..

Incerc sa imi explic de ce si de unde avem atata nepasare? Asta ne-a invatat evolutia? Mai degraba involutia... Raul a devenit o banalitate. Ne lasa rece o crima din judetul X sau un incendiu urias din Y...asta si din cauza mass-mediei, care exagereaza atat de tare un anumit fapt incat isi pierde credibilitatea. Parca e tot mai greu sa distingi lucrurile adevarate de cele de fatata...suntem atat de inconjurati de ele incat nici nu mai au nevoie de deghizare! Parca nu te mai inmoaie un dezastru asa cum te inmuia inainte..si astfel trec pe langa noi clipe, poate semne...Prea putin ne pasa ca undeva in Africa oamenii nu au ce sa manance! Nici macar nu stim ce e aia lipsa de mancare! Pentru noi foamea e ceva prea greu de inchipuit...postul e doar o mica parte a foamei.
Spunem ca discriminarea trebuie sa inceteze, dar nu stim de unde sa incepem...chiar daca am avea toti aceleasi caracteristici, tot ar exista discriminare...De ce sa ne simtim oameni adevarati cand noua nu ne pasa de viata?
Fiinte dezamagite intr-o lume imbatranita prea devreme..fiinte ce spera la o alta lume, un altfel de Avatar, insa refuza sa contribuie la imbunatatirea propriei vieti, propriei lumi...Si sunt dezamagita, de ce am fost, ca nu suntem ce am fi putut fi..ca nu vedem ce am putea in viitor sa fim...solutii trebuie gasite, nu cautate..degeaba cautam in anarhie, degeaba cautam aici...solutia este la Dumnezeu si daca nu ar fi gata sa ne-o da nu as fi dezamagita, dar faptul ca refuzam constant sa o primim ma intristeaza...spune-mi unde altundeva vei cauta fericirea? iubirea? pacea? unde vei umple acel gol al inimii pe care fiecare il are?

"Nu e greu cerul de cucerit, e greu pamantul de lasat"