Ultima mea zi pe pamant

Stau in fata foi albe si nu ma pot gandi la nimic . Am aflat ca mai am o zi de trait si apoi voi disparea . Simt parca cum fiecare secunda ma duce mai aproape de sfarsit.Incep sa ma gandesc ca e inutil sa stau si sa ma uit in gol. E prea tarziu sa recuperez orele pierdute intr-un fel sau altul sau sa incep sa citesc Biblia-ntreaga-ntr-o zi . Imi dau seama ca sunt pierduta si nu pot face nimic sa recuperez ce-am pierdut . Aud o voce inceata in gand care imi spune : “Roaga-te !” . Dar imi spun “Nu ! E prea tarziu. Am pierdut trenul spre cer , nu mai e nimic de facut” . Dar gandul persista si ma nelinisteste . Oare chiar eu ? Chiar eu pot sa ma rog ? Cu ce folos ? Vor rade ingerii de mine ca m-am trezit in ultim ceas . Si totusi gandul nu ma lasa si il aud din ce in ce mai tare si mai clar ca inainte “Doamne , ma mai vrei? Mai vrei un pacatos la apus de viata?” . Tu … stii cate-am facut , le stii prea bine . Nu poate fii ca la-nceput , ce pot sa fac eu pentru tine ? Ce am sa-ti dau asa de pretios ? Poate sa-ti fie de folos? Sa –ti dau orice? Chiar vrei orice Doamne? Sa-ti dau geanta mea? Sau papucii cei noi , sau telefonul ? Si Domnul mi-a zis nu . Atunci ce vrei de la mine ?Poate e putin , dar mai am ! Si i-am insirat tot ceea ce aveam de pret si totusi zicea nu  . Inainte stateam comod in pat , acum eram pe genunchi in fata Tronului Divin si nu stiam ce mai puteam sa dau . Averi , haine sau amintiri nu le vroia , o fi ceva mai mult de-atat ? Ceva ce eu nu stiu? Si stiti ce mi-a raspuns …’’ Da , este “  Ce putea fi ? Ce era mai bun ca noi mei papuci sau telefonul din buzunar ? Era ceva , ceva cu nu puteam cuprinde. M-am gandit apoi ca poate vrea controlul mintii sau controlul vorbelor si a miscarilor , dar din nou m-am inselat , nu puteam vedea dincolo de mine . Mi-a spus ca imi vrea inima . Uimita , i-am spus ca se inseala , ca a gresit . De ce ar vrea inima mea ? Cel mai probabil nu stiti cum imi era inima : era dura , ca o piatra si niste zgarieturi adanci o conturau , mai vedeai cate-o inscriptie intr-o parte si ici si colo gauri uitate , nu doar atat , era patata cu tot felul de culori , amprentele prietenilor mei ca sa nu ii uit . Mi se parea inadmisibil , cum sa vrea Imparatul universului asa ceva ?! Nu ma costa nimic s-o dau asa ca i-am oferit-o , oricum nu avea vreun folos .  Cand m-am uitat sa vad locul gol din piept am fost socata . O bucata de carne rozulie in forma inimii mele vechi era acolo si puteam vedeam cum curge sangele prin ea . Era magnific . Mi-am aplecat capul si am multumit . Din acel moment vreau sa spun tuturor ce s-a-ntamplat .  Mai sunt doar cateva ore , deci va spun : Treziti-va !! Nu e timp de pierdut ! Ar putea fi ultima ta zi pe pamant asa ca nu o pierde si aminteste-ti ca exista Dumnezeu.