Am observat ca unii fac greseli fara a avea vreun strop de parere de rau , fara sa ii mustre constiinta. Cand incep sa vada putin ca si ei gresesc primu lucru pe care il fac e sa nege tot, sa se insele cu gandul ca de fapt nu e nimic rau in ei, ca totul e roz si ceilalti se inseala (de obicei acesti oameni is nepasatori pentru ca nu vor sa fie raniti , se cred extrovertiti cand defapt se simt singuri si goi) . Al doilea pas este constiientizarea , atunci cand ei incep sa vada ca au si ei unele scapari si accepta ca nu sunt perfecti si ca nu au intodeauna dreptate . Cel din urma si cel mai greu pas e vindecarea , atunci cand decizi sa schimbi ceva , sa nu mai fi acelasi "EU" invechit si prafuit , cand vrei sa curga sange si prin inima ta de gheata . Incet incet te schimbi si prietenii nu te mai recunosc , se intreaba ce ti s-a intamplat , cine ti-o spalat creierii sau poate is alaturi de tine in aceasta schimbare.Cu prietenii potriviti o sa treci mult mai usor prin toate decat cu unii care sunt impotriva schimbarii ... e greu sa lupti impotriva multimii , dar nu imposibil . Si am lasat ce-i mai bun la urma : fara ajutor si providenta divina , fara sa ii spui lui Dumnezeu ca unui prieten ca ai gresit si tot ceea ce simti poti sa tot treci prin cele trei etape ca e degeaba ...
Nu uita cei trei pasi mari : NEGAREA -- CONSTIENTIZAREA -- VINDECAREA , iar Isus la fiecare pas :)
nu stiu la cine te-ai referit in postarea asta,dar iti spun un sg lucru,mie nu imi pare rau pentru greselile care le-am facut,pentru ca au fost facute din proprie initiativa,deci nu pot fi considerate greseli.
RăspundețiȘtergere